Animalul - apcient privat

[LucianAdministrator]

Terapie intensivă pentru pisici, chimioterapie pentru câini, proteze de şold, stimulatoare cardiace, toate acestea sunt puse la dispoziţie de Clinica universitară din Utrecht în secţia de "animale de companie", una dintre cele mai mari şi mai moderne din lume. Un adevărat lux, în timp în locuitorii din Africa nu au parte nici măcar de antibiotice? Pentru medicii şi stăpânii pacienţilor trataţi la Utrecht răspunsul la această întrebare nu este deloc uşor.

Un grup neobişnuit parcurge în această după-amiază holurile spitalului veterinar din Utrecht. Şase oameni, cei mai mulţi în halate chirurgicale verzi, unii cu măşti pe faţă, astfel că nu li se zăresc decât ochii. Împing o targă pe rotile, asemenea celor din spitalele obişnuite, doar că aceasta este mai mică şi mai îngustă. Pe ea este imobilizat un motan. Doarme profund, sedat cu narcotice.

Blana de pe pieptul cândva alb a lui Flusje a devenit maro tabac şi lipicioasă din cauza salivei care îi curge de câteva zile. Restul blănii este tocită şi încâlcită. Unul dintre ochi este deschis, celălalt închis.

Este tulbure ca un albuş şi mult prea mare pentru feţişoara acoperită cu blăniţă. Botul animalului este semideschis, iar limba roz îi atârnă. Anestezistul care înaintează cu paşi mari lângă targă i-a fixat o mică sondă metalică. Un cablu porneşte de la aceasta la un monitor care înregistrează pulsul, conectat la capăt. Afişajul digital de pe monitor urcă şi coboară brusc, arată între 200 şi 100 de bătăi pe minut. Pulsul normal pentru o pisică anesteziată ar fi de 120.

Stăpâna lui Flusje, Ellen van Gemert, nu îşi poate explica starea îngrijorătoare în care a ajuns motanul. Până în urmă cu două săptămâni, animalul era vioi. Apoi un ochi s-a umflat brusc şi motanul şi-a pierdut pofta de mâncare. Medicul veterinar curant i-a recomandat să eutanasieze exemplarul în vârstă de 14 ani care saliva fără întrerupere. Van Gemert nu s-a împăcat cu ideea. Aşa l-a urcat pe Flusje în maşină şi a străbătut jumătate din ţară până când a ajuns la spitalul veterinar din Utrecht. Au trecut două zile de atunci.

"Clinica universitară pentru animale de companie din Utrecht", aflată lângă Spitalul Universitar de Medicină Umană din campusul din estul oraşului, este unul dintre cele mai mari centre de medicină veterinară din Europa. Unde cazurile complicate, aşa cum este cel al lui Flusje, fac parte din cotidian. În total, aici lucrează aproximativ 200 de persoane, îngrijitori şi personal administrativ, fără a-i lua în calcul pe angajaţii de la spitalul pentru cabaline, aflat în imediata apropiere.

Sursa: Revista Geo